Silviu Romaniuc (n. 1998) – A citit la maratonul FILIT și la evenimente din cadrul proiectului Cozy Poetry Night. A publicat texte în „Vatra” iar în prezent este masterand la Facultatea de Litere din Iași.
totul trebuie să rămână între noi
am zis lumină
și toți
rând pe rând
cu gesturi abile
îndelung exersate, dar distincte
renunțând la ei
au devenit lumină
-n viața mea
despre mine
uite silviu am să fiu sincer cu tine
tu te-ai luat prea-n serios când
ți s-a zis să scrii despre tine
despre ce simți despre cum vezi
despre cum percepi lumea
însă, înainte să scrii, tu nici măcar nu știi
să citești un text cum trebuie
sau printre rânduri măcar
tu nu știi să deprinzi un sens
sau să intuiești o intenție
să sesizezi imagini relevante
așa că am scris eu un text despre tine
în care totul ți-e servit de-a gata
un text în care să-nțelegi totul
fără să te complici în interpretări
un text în care nu e vorba despre nicio viziune
și-n care nu e vorba despre niciun text
un text pe care l-ai fi putut scrie și tu
sau oricine altcineva
un text static în care
mai mult decât orice
sau decât pe oricine
te poți găsi pe tine de la prima
până la ultima lectură
aici
nu mă regăsesc nicicând
nicicum și nici altfel în gând
zi de zi invadat de trăiri astrale
cu creierul emițând semnale intermitente
îți scanez trupul din pozele de pe insta
și ce se află dincolo de el dacă nu chiar
copacii verzi sau câmpurile colorate cu flori
mereu ți-a plăcut natura
să fii cât mai aproape de ea, să o protejezi
mereu ai anticipat ce va urma
și ai fost cu un pas în fața tuturor
dar mai ales cu un pas înaintea mea
mereu ai vrut să fii cu un pas în fața tuturor
și mai ales cu un pas înaintea mea
Ceva
(feat. Gabriela Vieru)
Roțile mașinilor își compun propriul cântec
gonind pe străzi în timp ce eu caut o asemănare
cât mai potrivită situației dintre noi
am conchis că sună ca un cântec de lebede
iar tu ai râs bleg sub cerul înăsprit de nori
c-un soare trepidând între trupurile noastre subțiri
transparente și-ai spus că sunt romantic
și că am imaginație faină și că ție
nu-ți ies niciodată imagini d-astea
și că eu sigur nu mă plictisesc niciodată
dacă am imaginație bogată că pot mereu
să mă eschivez la mine-n cap. am tăcut.
am mers din ce în ce mai sacadat
ce nu știai tu era că eu nu-mi găseam forma
că eram acolo dezorientat strivit
de simpla mea prezență larvară.
Am redus în mod infantil distanța dintre corpuri
la niște convenții terestre.
Acum atingerile au devenit fără să vrem
o sărbătoare primitivă. Aproape puerilă.
Mă visez salvând organe hyper uzate
cu acea speranță specifică a oamenilor tineri.
Estetica mâinilor noastre-mpreunate sfidează
tot ceea ce singurătatea tratează.
Ilustrație realizată de Dan Persjovschi
