Cel mai recent volum semnat de Dan Sociu, Pluto în Scorpion (Editura Polirom, 2020, colecția Ego Proză), are construcția unui film alcătuit din diferite diapozitive, care au un actant ce se repetă în fiecare poză și câteva efemeride care apar pe lângă el, imortalizate ori pentru că au însemnat ceva pentru protagonist, ori pentru că i‑au schimbat destinul într‑un fel sau altul, ori pentru că au fost prinse întâmplător în fața obiectivului.
Primele trei povestiri ne introduc în lumea lui Dănuț, copilul de mahala, care de mic are tangențe cu lumea vulgară, a găștilor de cartier, datorită cărora învață să fie șmecher și cum să se bată. Antrenamentul pentru corp și minte, desprins din filmele cu Bruce Lee, devine aventura vieții lui: „Echeru’ a scos dintr‑un sertar un caiet mare de matematică, cu pătrățele, a făcut un tabel și ne‑a scris numele, Dănuț, Marcel, în continuarea celorlalte două. Ne‑a pus apoi să facem genuflexiuni, flotări, mersul piticului și să lovim sacul de box. Ne‑a stabilit fiecăruia o normă, pe care a notat‑o în carnet. Dacă făceai mai puține flotări sau genuflexiuni decît îți cerea norma, primeai tot atîtea lovituri de riglă peste degete și peste cap și îți însemna minusurile în tabel.” (pp. 26‑27). În Bulănoasa aflăm despre obiectul fanteziilor sexuale ale tuturor băieților, de la mari la mici, o Venus a cărei frumusețe și erotism zăpăcește chiar și mințile cele mai nevinovate. De neatins, față de Simona de la doi, Bulănoasa devine cea mai râvnită fată a cartierului, iar destinul ei este urmărit până la reîntâlnirea, la maturitate, dintre Dan și la femme fatale a cărei vrajă se cam stinsese: „Avea aproape aceleași trăsături, poate că pielea mai texturată și ochii mai înfundați în orbite, dar ceea ce o făcea alta decît minunea de mai demult era altceva, greu de circumscris, aș zice că ce ni se întâmplă tuturor, doar că la unii e mai tragic, pentru că au fost mai sus – se banalizase.” (p. 36).
Pluto în Scorpion, povestirea care dă denumirea volumului, se autoproclamă scenariu de film românesc. Are un ton ironic, cadre bine puse la punct, dialoguri fluide, care dau culoare acțiunii și din care reiese personalitatea personajului principal, Dan – un bărbat aflat între două vârste, care are o permanentă slăbiciune pentru iarbă și filosofie – și cea a viitoarei sale pasiuni, Corina, o rezidentă care face față bolnavilor psihici și corupției prin cinism și indiferență. Se întâlnesc amândoi într‑o pensiune, un spațiu de tranziție din care fiecare speră să plece la casa lui. În acest punct de cotitură, descoperim înclinația lui Dan spre misticism și ezoterism, astrologia fiind una dintre „religiile” sale, el făcând o hartă a destinului fiecărei femei din viața lui. Astfel, dintr‑o discuție nocturnă, descoperim că tânăra este născută sub influența lui Pluto în Scorpion, care își pune pecetea asupra personalității sale: „Știu că‑ți zic prea multe detalii scârboase, dar probabil ești obișnuită să ți se spună orice. Și‑n plus, ești Pluto în Scorpion. (…) Autenticitate cu orice preț, intensitate, sexualitate complicată, generația care arde tot ce‑i fals și lasă numai scheletul, elevii marginalizați și abuzați care trag cu arma prin școli, ca versiune extremă.” (p. 73). Povestea lor nu durează mult, sunt personalități difi‑ cile și nu fac compromisuri, sexul fiind sin‑gurul care încetinește apropierea sfârșitului. Celelalte femei din viața lui – Ileana, Peliel, Ioana – nu au aceeași sexualitate exacerbată și de nepotolit ca a celei care stă sub puterea lui Pluto, lucru de care îi va fi dor cu fiecare relație care va apărea la orizont.
Restul povestirilor tratează aceleași teme – cuplul, sexualitatea, drogurile, aspirația către succes – excepție făcând cele despre Florinel, un „vagabond mistic”, care pare că are lumea la degetul mic, manipulând‑o prin polemicile sale, făcându‑l pe Dan să intre într‑o psihoză cu ajutorul căreia crede că vede adevărata față a umanității. Nimic nu i se mai pare real, totul e învăluit în demonic. Simte nevoia să se răzvrătească, vede pe stradă oameni îmbrăcați în negru care‑l urmăresc, iar discursul îi devine delirant. Pentru a scăpa de „influență”, fuge în Botoșani unde, prin discuțiile cu mama, în care fiecare își povestește pățaniile și furiile, își regăsește echilibrul psihic. După episodul de rebeliune mistică, o descoperă pe Ioana, cu care trăiește iubirea calmă, unde intimitatea presupune mai mult decât actul sexual, unde conversația online sudează relația și îi provoacă la dezvăluiri, la poezie și astrologie care, de data asta, funcționează în favoarea viitorului cuplu.
Povestirea Ultima zi ține loc de epilog. Aici, Dan își imaginează cum îl va găsi moartea: ori într‑o chilie, la marginea lumii, ori în somn, stând pe canapea, în fața televizorului. Prin Pluto în Scorpion, Dan Sociu propune o autoficțiune îmbibată în erotism, un volum hibrid de proză scurtă cu comportament de roman, plin de imagini cinematografice care fascinează prin amestecul de poetic cu vulgar, legătură simbiotică ce va dăinui de la primul până la ultimul cuvânt.
