Casa de licitații Vikart a inițiat un proiect de anvergură națională: o expoziție itinerantă la Cluj-Napoca, Iași și Sibiu a maestrului Sorin Ilfoveanu, pictor și desenator de renume național și mondial. Expoziția Ilfoveanu 2020 reunește 45 de lucrări, pictură în culori acrilice şi desene, în mare parte neexpuse public până acum, având ca tematică subiecte dominante ale artei sale, și constituie un eveniment dedicat Zilei Europene a Patrimoniului. Pentru că, prin întreaga sa creație, Sorin Ilfoveanu este un artist contemporan, dar și unul de patrimoniu, valoarea operelor sale fiind dată de acea apropiere de filonul artei populare românești străvechi, de esențele filosofiei și valorilor morale ale romanității.
Personalitate artistică remarcabilă, elev al Maestrului Corneliu Baba, alături de Ștefan Câlția, Sorin Dumitrescu și Mihai Cismaru, Sorin Ilfoveanu recreează în simplitatea stilului său propriu o lume fără timp, o lume în care eul profund aspiră către cunoașterea umană, unind trăsăturile spiritului şi sufletului într-un univers niciodată început şi fără de sfârșit.
Tablourile care compun expoziția „Ilfoveanu 2020” sunt imagini esențializate ale unei spiritualități profunde, în care arhetipurile imagistice și simbolistica personajelor merg până la esență și sinteză. Cu o simbolistică ancestrală, deopotrivă păgână și sacră, influențate atât ca esență a imaginii și cromatică de arta populară (de la icoanele pe sticlă până la culorile covoarelor țărănești), cât și de arta catalană, lucrările lui Sorin Ilfoveanu sunt în afara timpului creației sale, capătă ceva din hieratismul timpului etern. Pânzele sale ne propun o convenție, o reconsiderare a aparențelor, a vectorilor care compun existența noastră: de la reinterpretarea genezei, a eternului feminin, a erotismului ei și a maternității, la abordarea uşor ironică a naturii umane și, în cele din urmă, a universului în integralitatea lui.
Identificat în plastica românească prin linia fermă a desenului său, văzut „ca o lucrare în sine, care poate să spună, în câteva linii, mai mult decât o pictură elaborată”, artistul repetă câteva idei, reduse la esențe, la care a visat dintotdeauna să ajungă. Arhitectura figurativă a jocului imagistic dintre corpul uman și relația om-animal, atât de prezentă în opera sa ca mijloc de expresie, diversitatea formelor, a volumelor, precum și combinația culorilor, amestecul de planuri, o anume perspectivă care îi este proprie și îi face lucrările inconfundabile și existența gândului de după gând presupun un rafinament al înțelegerii creației divine și o viziune personală a reprezentările artistice. Și astfel, în arta lui, culoarea capătă alte culori, asemănătoare celor din uleiurile flamande sau din fresca italiană, mesajele devin mai complexe, în sensul imaginii și al simbolului, opera devine metafora eternității. Ea vine din istorie și devine istorie. „Din momentul în care am terminat lucrarea, nu-mi mai aparține. Dacă ea are puterea de a povesti, atunci privitorul va pleca cu ceva. Dacă nu, ea nu trebuie ajutată cu povestea mea”, spunea autorul.
Magia personajelor și a reprezentărilor animaliere din opera sa, realul și imaginarul demersului plastic atrag atenția iubitorului de frumos prin expresivitatea lor, prin perspectivele originale ale viziunii plastice asupra lumii, dar și prin încercarea inteligentă de interogare a sinelui.
„Personajele mele sunt personaje reale. În general, ele sunt însoțite de animale cu o simbolistică anume. Nu fac filosofie din relația dintre personaj și animal, însă ele, personajele, au existat, atât la Rădești, cât și în perioada de dinainte de Rădești, și în Piața Amzei – vânzătorii de flori –, iar mai târziu am împrumutat personaje din operele scriitorilor, din Márquez, Vargas Llosa, Panait Istrati și din romanele bunului meu prieten Ștefan Agopian. Aceste animale care însoțesc personajul, cu simbolistica lor – pestele e Ichtios, pasărea e spiritul, țapul e virilitatea, pisica e o aplecare asupra celor lumești, și așa mai departe –, sunt un semn plastic, animalul ajută omul și portretul omului se reflectă în animal. Personajele, începând cu vânzătorii de flori, vânzătorii de mere, și continuând cu chipurile din Rădești, sunt personaje reale. Le cunosc, le-am fotografiat, leam desenat. Am făcut puține portrete ale unor personalități și foarte puține fără elemente de simbolistică animalieră. Combinațiile de personaje cu animale, cum ar fi Păsărarul, Omul cu țapul, Omul cu pisica, sunt menite să-i ofere privitorului o altă perspectivă asupra omului, datorită prezenței animalului… Însă totul e o relație pur plastică, nu are o conotație filosofică.”
Puternic impresionat de pictura și desenele lui Van Gogh și cu șansa de a fi avut un profesor cu totul special, pe maestrul Baba, care „nu intervenea niciodată în ceea ce făceai, îți povestea, îți vorbea, te învăța ce înseamnă să fii artist… te punea în starea de-a face, ceea ce e cel mai important în relația dintre profesor și student”, autorul rămâne un creator de mituri. Sinteză și esență, adevăr sub o formă metaforică, opera de arta trăiește doar prin simbolul pe care-l întrupează. Rafinamentul desenului, perspicacitatea în a transmite mult cu puțin, o fină observație a subiectelor lumii, trecută prin filtrul propriilor trăiri emoționale, fac din opera lui Sorin Ilfoveanu o valoare estetică ieșită din anonimatul secolului XX și intrată în eternitatea lumii artistice contemporane
